Aproape fiecare dintre noi are goluri în însemnări: o săptămână de concediu, câteva zile uitate, o pauză mai lungă. Este normal. Merită doar să știți cum să citiți aceste goluri.

Cea mai importantă regulă: o însemnare lipsă este o informație lipsă — nu informația că nu s-a întâmplat nimic.

O zi fără notiță nu este același lucru cu o zi cu notița „mă simt bine”. Când vă revedeți după un timp observațiile (sau i le arătați medicului), tratați zilele goale ca „nu știu”, nu ca „totul a fost în regulă”. Citirea zilelor goale drept zile bune poate deforma imaginea — în ce direcție, nu se știe, pentru că tocmai acest lucru nu a fost notat.

De aceea ajută trei tipuri diferite de însemnări: „am simptomul”, „nu am simptomul” (o însemnare valoroasă!) și — atunci când completați ulterior — „nu îmi amintesc”. O notiță scurtă „fără durere” spune mai mult decât o zi goală. Iar dacă completați ceva după câteva zile, marcați că este o completare — de exemplu cu data la care ați completat însemnarea. Astfel, dumneavoastră și medicul veți putea deosebi o observație din ziua respectivă de ceea ce vă amintiți din memorie.

Golurile vă fac însemnările lipsite de valoare? Nu. Și notițele neregulate ajută la observarea lucrurilor care se repetă și la pregătirea întrebărilor pentru consultație. Nu trebuie nici să „recuperați” ceva — o însemnare sinceră, cu goluri, este mai bună decât una completată cu forța. Regularitatea este un obicei util, nu o obligație.

Și regula cea mai importantă dintre toate: notițele nu sunt niciodată un bilet de intrare la medic.

Dacă vă îngrijorează ceva, programați-vă cât mai curând posibil — puteți veni fără nicio însemnare. În cazul simptomelor apărute brusc, cum ar fi o sângerare foarte abundentă sau o durere bruscă și puternică, solicitați ajutor de urgență.